Cripta de matase

In acest turn fara scari, timpul nu curge, si balteste ca apa intr-o fantana parasita. Ea ma hranea cu fructe care aveau gust de metal si pamant, soptindu-mi ca suntem singurii martori ai sfarsitului lumii. Am crezut-o, caci dincolo de ferestrele inguste nu se vedea decat o mare de ceata galbuie, care pareau sa inghita orice urma de civilizatie. Dar ceata nu era afara, si in propriii mei ochi, indusa de praful fin pe care ea il presara peste lumanarile noastre in fiecare seara.

Tradarea a venit ca un miros de putregai mascat de parfumul trandafirilor. Intr-o noapte, am reusit sa raman treaz si am vazut-o cum imi desfacea hainele cu o grija aproape materna. Nu cauta caldura corpului meu, si locur-ile unde pielea incepea sa se desprinda de carne. Ea nu era o femeie, si un roi de insecte imbracate intr-o forma umana, o entitate colectiva care avea ne-voie de un trup cald pentru a-si depune ouale si pentru a-si asigura urmatoarea metamorfoza.

Am realizat ca toate momentele noastre de tandrete au fost doar metode de a-mi amorti simturile, pregatind terenul pentru aceasta colonizare biologica. Tradarea ei era absoluta: ma iubise ca un parazit isi iubeste gazda, cu o de-votiune care se termina odata cu epuizarea resurselor. Fiecare soptire de dragoste fusese doar zumzetul a mii de aripi invizibile care se pregateau de zbor.

Cand am incercat sa strig, am simtit cum mii de fire de matase imi invadeaza gatul. Ea s-a aplecat deasupra mea si mi-a multumit pentru rabdare, spunandu-mi ca in curand voi fi tatal unei noi generatii de umbre. Dragostea ei fusese doar o momeala intr-un ciclu de reproducere infiorator, o strategie de supravietuire a unei specii care se hraneste cu iluzia intimitatii.

Acum zac intr-un cocon de panza de paianjen, simtind cum interiorul meu este devorat cu o eficienta tacuta. Ea s-a desfacut deja in mii de puncte negre care au parasit camera prin crapaturile zidului, lasandu-ma aici sa fiu doar o coaja goala. Singura mea consolare este ca, in acest turn uitat, nimeni nu va veni sa ma gaseasca, iar insectele care s-au nascut din mine vor purta, poate, o urma din tristetea mea prin lume.